Càntigos de  Pasca de Nadale in sa traditzione religiosa sarda

Finas a su Cuntzìliu Vaticanu II, incumentzadu in su 1962 e acabadu in su 1965, sas tzelebratziones litùrgicas fiant totu in latinu. Su Cuntzìliu at decretadu, tra sas àteras  cosas, su reconnoschimentu de sas limbas de su pòpulu adatas in sas tzelebratzione de sos Sacramentos, acurtziende sa Crèsia, finas a tando   traditzionalista meda, a sa massa de sos fideles.

In un’Istadu comente s’Itàlia, cun diferèntzias regionalisticas mannas e impreos locales meda diversos tra issos, custa innovatzione at permìtidu s’introduida de sas pregadorias e de sos càntigos in sas vàrias allegas regionale.

Tra sas tzelebratziones prus sentidas dae sos fideles, seguramente b’est sa novena de Nadale. Sìmbulu de s’isetu de su Messia, sas funtziones cumentzant su 16 de nadale e acabbant sa die de sa Vigìlia. Sa novena de Nadale est una fase importante de preparatzione a sa nàschida de Gesùs, in ue sa pregadoria tenet unu ruolu fundamentale, fintzas cantada.

Mancari chi finas a su Cuntzìliu Vaticanu II sa tzelebratzione de sa novena fiat permìtida in latinu ebbia, est possìbile chi prima puru de su 1965  sos preideros cantaiant e pregaiant giai in sa limba locale, proite, pro su chi pertocat sa Sardigna,  giai dae su 1927 tenimus testimoniàntzias de càntigos in limba sarda e pròpiu dedicados a sa preparatzione a su Nadale.  

Si tratas de 9 cantos, unu pro cada die de sa novena. Sos autores fiant duos satzerdotes: Agostino Sanna, de Othieri, e Pietro Casu (mutidu Babbai Pedru), de Belchidda.

Su primu at iscritu sa mùsica, su segundu sos testos. Sos cumponimentos sunt oramai connotos e impreados in totu sa Sardigna, caligunu est istadu finas torradu a interpretare dae cantadores famados.

Custos sunt sos tìtulos: Acculzu a Betlemme, Andhemus a sa grutta, A sos primos rigores, Candh’ est nadu Gesus, Duos isposos a s’iscurigada, Glòria: it’est custa armonia?, In sa note profundha, Naschid’est in sa cabanna e Note de chelu.

In s’idea de sos autores, sos càntigos diant àere dèpidu partzire sas noe dies pretzedentes a su Nadale, ma cun su tempus, calicunu est divènnidu prus famadu de sos àteros, e como si cantant sena rispetare s’òrdine istabilidu dae sos autores, e benint cantados siat durante sa novena, siat in ocasione de sa missa de mesunote e in cussa de su mangianu de su 25 e nadale.

Sos càntigos sunt caraterizados dae paràulas chi,  in manera simple, veìculant unu messàgiu importante de isperàntzia e de felitzidade, messàgiu esaltadu in modu dignu fintzas dae sas mùsicas pragherosas e prus pagu austeras, in cunfrontu a cussas de sa traditzione latina e italiana de su tempus coladu.

Non mancant sos cultismos: in sa cantzone Note de chelu benit impreada sa paràula “Bambinu” (chi no esistet in limba sarda), paràula posta dae Casu in su Vocabulàriu suo Sardu Logudoresu – Italianu cun riferimentu esclusivu a su Bambin Gesù.

Custos càntigos ant connotu fortuna meda non solu in sas funtziones religiosas: in su 1998 s’Assòtziu Erederi Pedru Casu at curadu unu libru a tìtulu Cantones de Nadale (imprentadu dae sa Domo Editora Il Torchietto), cun sos testos e sas mùsicas de Pedru Casu e Agostino Sanna.

Tocat a nàrrere chi custos cantos non benint cantados solu dae sos coros minores de  totus sas parròchias de sas biddas de Sardigna, ma fintzas de sos grupos polifònicos prus mannos, chi ant permìtidu de los fàghere connòschere in continente e in s’èstero. Pensamus  a s’interpretatzione ispantosa de Acculzu a Betlemme cantada dae su duo Puggioni, sa versione delicada e profunda de Naschid’est cantada dae Carla Denule, o s’interpretatzione istraordinària fata cun trumba dae Paolo Fresu chi at reinterpretadu In sa note profundha, Note de chelu e Naschid’est, chi faghent parte de s’album Jazzie Christmas, essidu in su mese de santandria 2014 e chi cuntent peri  testos de fama internatzionale comente White Christmas e Adeste fideles.

Tra sos artistas non sardos chi ant interpretadu sos testos de Pedru Casu est pretzisu mentovare a  Antonella Ruggiero chi, in su 2010, at cantadu in modu magistrale Duos isposos a s’iscurigada,  cun sa collaboratzione de su musitzista americanu (ma dae diversos annos residente in Itàlia) Mark Harris, artista chi dae semper est interessadu a su repertòriu musicale isulanu. In su 1981, difatis, at interpretadu paris cun Fabrizio De Andrè sa cantzone Deus ti salvet Maria.

Àteru filone de sos càntigos religiosos sardos est cussu de sas anninnias. Celeste tesoru, pro nde numenare una, iscrita dae don Giuseppe Pani in su 1825, est s’esèmpiu prus importante, pro ite est dedicada a su naschimentu de Gesus. Una versione digna de rispetu est cussa de Elena Ledda, ma sas prus originales sunt fortzis cussa proposta dae su grupu Sonus de canna, chi l’at interpretada cun sas launeddas a cuncordia, e cussa cantada a tenore dae sa formatzione Santu Larettu de Silanos.

De natura prus populare imbetzes, sunt sos  Gosos, mutidos fintzas Gòcius, Gogius o Cocios a segunda de sa zona de sa Sardigna. Su faeddu signìficat “godimentos”, dae s’ispagnolu gozar). Sunt cumpositziones religiosas populares chi tenent ischemas mètricos bene definidos (otada, sestina, quintilla), cantadas dae su pòpulu in ocasiones particulares. Custos cumponimentos sunt istados tramandados dae annos e annòrios dae sos primos sèculos de su Cristianèsimu, cando sa pregadoria beniat espressada mescamente cun su cantu de sos salmos.

Mancari s’orìgine populare issoro, duncas non apartenentes a sa “traditzione culta”, sos Gosos tenent un’istrutura predefinida, e ateretantu pretzisa est s’esecutzione issoro: sa quartina initziale, gosi comente sas teladas (istrofas), benit intonata dae una boghe solista. Su coro cantat sa torrada (ritornello), chi de sòlitu est cumpostu dae sos ùrtimos versos de sa quartina.

Tra sos Gosos prus famados dedicados a sa Pasca de Nadale bi sunt sos Gosos de su Nàschimentu de N. S. Gesù Cristus iscritos in su Seteghentos dae s’eclesiàsticu Giovanni Delogu Ibba. In Capu de Giosso famados sunt is Gocius de Paschixedda e is Gocius de Gesù Bambinu, difùndidos mescamente in su Mèdiu Campidanu, comente dimustrat su progetu de chirca a tìtulu “Is pregadorias antigas: su sinnu de sa devotzioni”  patrotzinadu dae s’ex Provìntzia de su Mèdiu Campidanu e pubblicadu cun su matessi tìtulu.

Sos Gosos de Nadale sunt meda prus pagos  rispetu a cussos dedicados a àteros momentos de sa vida de Gesù Cristus, a sos Santos e a sa Vìrgine Maria, ma abarrant una testimonia importante de càntigos religiosos populares, a dimustratzione chi su pòpulu sardu dae s’antigu at intesu sa netzessidade de espressare cun  devotzione e cuntentesa s’ispiritualidade sua, fintzas e mescamente pro mèdiu de su càntigu.

Fontes

Giovanni Dore, Gosos e Ternuras, ISRE, 1983

Nicoletta Rossi – Stefano Meloni, a cura di, Is pregadorias antigas – su signu de sa devozioni, Edizione Grafica del Parteolla, 2011

http://www.voceserafica.it

http://www.patatu.it

http://www.sardegnacultura.it

http://www.regionesardegna.it

Brani

Duo Puggioni, Acculzu a Betlemme

Carla Denule, Naschid’est

Paolo Fresu Quintet, Notte de chelu

Antonella Ruggiero, Duos isposos a s’iscurigada

Tenore Santu Larettu, Celeste tesoro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s