Segundu una chirca sotziulinguìstica de sa Regione Autònoma de Sardigna de su 2007, su 68 % de is Sardos connoschet e allegat su sardu. Unu datu chi no est gosi malu, ma si andamus a bìdere is datos chi pertocant is pipios, tando is cosas non sunt aici de cunfortu, pro ite su 13% ebbia de is pitzocheddos connoschent e allegant su sardu. Semus tratende de una chirca fata 10 annos a como e duncas podet èssere chi a die de oe sa pertzentuale apat sighidu a calare.
Ite si diat a pòdere fàghere pro parare barra a custa tendèntzia? Fàtzile, diat a bastare a dd’allegare. Su problema est ca a su sardu mancat su chi si narat iscàmbiu intergeneratzionale. Ite bolet nàrrere? Bolet nàrrere ca is babbos e is mamas, ma is manneddos e is nannais puru, no imparant prus su sardu a is fìgios o a is nebodes issoro. In domo su sardu non s’allegat prus, e candu s’allegat benit belle semper impreadu comente “intercalare”, pro betare una brisca, pro contare una boda o pro nàrrere issolòrios. Is pipios sardos de oe benint pesados in italianu, custa est sa realidade. Tzertu, sa parte prus manna de issos non imparat s’italianu standar, allegat una faeddada chi is sotziolinguistas mutint I.R.S., est a nàrrere s’italianu regionale sardu: narant “se l’ho detto; sei un mandrone; lo torno a fare; bravo sei, etc.”.
Pro sa primu bia in s’istòria nostra su sardu est acanta de iscumpàrrere, de si mòrrere pro semper. Si at a capitare una cosa aici, amus pèrdere peri sa cultura e s’identidade nostra. Ma non custu ebbia, difatis medas istùdios fatos a pitzu de is pitzinnos bilìngue o trilìngue, nd’ant fatu essire a campu ca is pitzocheddos pesados dae piticos cun duas limbas, pro esèmpiu sardu-italianu, giughent prus capassidades cognitivas de is fedaleddos issoro pesados cun una limba ebbia: sunt prus portados a s’istùdiu, imparant a sa lestra àteras limbas e in prus, cosa non de pagu contu, a mannos ant a sunfrire prus pagu de maladias neuro-degenerativas.
Totu custu dd’aiat ispiegadu bene in un’atopu de su 2013 in Irbono Antonella Sorace, titulare de sa càtedra de Linguìstica Acuisitzionale e diretora de su tzentru de chirca Bilingualism Matters de s’Uuniversidade de Edimburgu, ateneu de giudu internatzionale pro is istùdios a pitzu de s’imparu e s’aprendimentu de is limbas. Segundu sa la professora Antonella Sorace, su sardu arriscat de iscumpàrrere pròpiu comente a su gaelicu, sa limba tzèltica chi s’allegat in Iscòtzia. Difatis, in unu mundu globalizadu is limbas de minoria a s’ispissu benint cusideradas comente “inùtilis” de pagu importàntzia, e duncas is babbos e is mamas isèberant de non ddas imparare a is fìgios issoro.
Ma sa diversidade limbìstica est de importu mannu pro totu s’umanidade e sa morte issoro est unu dannu pro s’umanidade intrea. Tando custos genitores sena dd’ischire faghent male a is fìgios issoro, pro ite s’imparu de is limbas minoritàrias (sardu, gaèlicu, friulanu, ladinu, otzitanu e gosi sighende) batit is matessi profetos de is àteras limbas ufitziales (italianu, frantzesu, inglesu, etc.). Unos de custos profetos sunt acapiados a sa trasmissione de is valores e de is traditziones ligadas a ogna limba.
Custu non bolet nàrrere ca pro imparare su sardu tocat a lassare s’italianu, ello! S’imparu de su sardu non noghet a s’aprendimentu de s’italianu. In Sadigna tenimus s’oportunidade de pesare generatziones de giòvanos bilìngue: is fìgios nostros podent chistionare siat s’italianu, siat su sardu e custu no at a causare peruna dificultade in s’iscola, in su traballu, in s’isvilupu mentale issoro, antzis, at a portare vantàgios ebbia. Is benefìtzios de su bilinguismu si podent bìdere in ogna campu: in s’aprendimentu linguìsticu, in sa flessibilidade mentale e in sa sotzialidade. Sa cosa prus ispantosa est ca est gratis. Ma poi, si ddoe pensamus bene in Sardigna semus istados semper bilìngue o peri plurilìngue. S’istòria nostra nos at custrintu, a bias a malagana, a imparare finas is limbas de is dominadores chi s’ant partzidu s’isula nostra durante is sèculos: romanos, bizantinos, pisanos, cadelanos, ispagnolos, piemontesos e immoe is italianos
Torrende a s’istudiosa Antonella Sorace, sa borta chi su Comunu de Irbono dd’aiat invitada a chistionare in sa Biblioteca Comunale, issa aiat allegadu de su gaèlicu, sa limba chi si chistionat in Iscòtzia. Pro medas annos est istada tratada comente a unu dialetu e sa gente oramai dd’aiat casi iscarèschida. Ma su guvernu locale at leadu provedimentos petzisos e at istituidu un’agentzia natzionale pro sa promotzione sua. Medas iscolas ant cumentzadu a impitare su gaèlicu comente limba de istrutzione e medas babbos e mamas chi no allegaiant su gaèlicu, ant iscritu is fìgios issoro a custas iscolas! Su gallesu fiat morendesi ma is polìticas de is ùrtimos 25 annos dd’ant sarvadu!
A pitzu de sa limba si fundat s’autonomia nostra nàschida in su 1948 cun s’aprovatzione de s’Istatutu Ispetziale. In custos tempos malos de crisi econòmica, is guvernantes italianos sunt ponende in duda s’esistèntzia de is regiones ispetziales. Is polìticos sardos imbetzes sunt chirchende in ogna manera de parare barra a custu perìgulu narende chi sa Sardigna est un’ìsula e non podet pèrdere s’autonomia. Ma a parte sa Sitzìlia is àteras tres regiones autonomas italianas non sunt ìsulaa, e tando, dae ite dipendet s’autonomia issoro? Custas tres regiones tenent un’istòria e unu patrimòniu linguìsticu e culturale particulare, pro cussu sunt autònomas. Ma peri sa Sardigna tenet una limba faeddada dae sèculos e impitada peri in sa forma iscrita giai dae su tempus de is Giuigados pro fàghere leges che a sa Carta de Logu o documentos comente a su “Privilègiu Logudoresu” de su 1080.
S’istòria e sa limba, duncas, sunt elementos fundantes de s’autonomia, si non de s’indipendèntzia, chi servint a identificare una natzione e a dda diferentziare dae is àteras. Tando, cussa de sa limba sarda no est una chistione linguìstica ebbia, ma finas unu afare polìticu e econòmicu chi non tocat a sutavalutare, prus che totu si cherimus parare fronte a su tzentralismu istatale e a sa globalizatzione.

cartello arzana.PNG

 

Annunci